Noi oamenii in general suntem foarte diferiti ...spun asta pentru ca am
vazut o multime de povesti de viata unele cutremuratoare,altele cu final
fericit. Toti avem povestea noastra de viata,caci astfel nu se poate.
Uite de exemplu cazul meu cu acea intamplare nefericita cu boala
mea...mi-am dat seama la momentul potrivit ca pot trece acel obstacol
si am avut taria de a merge mai departe. Intotdeauna mi-am zis ca cei
slabi cedeaza foarte usor,iar daca eu dau dovada de aceasta slabiciune
care este totusi umana si care nu trebuie condamnata...lumea in nici un
caz nu va ceda la durerea si suferinta mea. Scriu aceste randuri pentru
ca astazi am avut ocazia sa intalnesc o cunostiinta care trece printr-o
boala grava. Eu o stiam ca o om bun, niciodata nu mi-a dat motive sa
cred altfel,era speriata si suparata pe toata lumea...o priveam si nu-mi
venea sa cred ce spune...se inraise si dadea vina pentru boala ei pe
cei din jur. In zadar i-am explicat ca si eu am trecut prin asa
ceva,i-am povestit ca eu mi-am dus crucea mai departe cu curaj si
demnitate incat nu am suparat pe nimeni ...nu am facut decat sa-mi
canalizez energiile spre o speranta in viitor. Da...eu am privit mai de
parte spre viitor,desi am cazut, am privit inainte,nu am disperat si nu
mi-am suparat familia. Si stiti de ce? Pentru ca mi-am dat seama ca
viata este minunata cand sti sa o pretuiesti,iar orice durere trebuie
invinsa. Ceea ce m-a facut sa iubesc viata si asta este inca o lectie
pentru mine...este acea durere din ochii unui om bolnav care stie ca
zilele ii sunt numarate...iar ochii lui spun totul despre frumusetea
vietii si pretuirea fiecarei clipe. Va spun sincer cat am stat in spital ,eu am privit atenta astfel de
oameni,chiar de toate varstele incapand de la copilasi nevinovati pana
la batrani. Toti mi-au demonstrat o mare dorinta de a trai si a iubi
viata asa cum este ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu