Rătăcesc din nou printre miile mele de gânduri răvășite. Pășesc cu grijă, temându-mă să nu le calc, să nu le fărâmițez, să nu le pierd.. Amintiri, sentimente, dorințe, planuri… toate-mi revin în gând, amintindu-mi cine am fost, ce a devenit, cum am ajuns în punctul acesta existențial..
Povești prăfuite, uitate prin sertarele existenței mele perene.. Vise ce s-au născut doar ca să-și găsească sfârșitul în covorul incertitudinii, al fricii de fi, de a face, de a schimba.. Iubiri ce puteau să fie, sărutări și țineri de mână ce s-au petrecut doar în visele din nopțile în care ploaia bătea ușor în geam, invitându-mă la dans..
Acorduri suave de pian răsar în gând, acompaniindu-mi clipele ce vor mai fi, visele ce se vor naște doar pentru a muri, iubirile ce-mi vor încălzi inima, doar pentru ca mai apoi să o fărâme în mii de bucăți..
Sunt… Oare voi mai fi? Sunt un pui de incertitudine…
-sursa-https://vechiamintiri.wordpress.com/2015/06/24/ganduri-in-miez-de-noapte/-
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu