De cate ori am zis ca nu ma mai intereseaza nimeni,sa nu mai pun la
suflet nimic si...totusi persist in acesta greseala. Nu stiu cand voi
intelege ca oamenii sunt egoisti si traiesc doar pentru ei. Doamne,de
cate ori am trecut prin starea asta si nu m-am saturat,de cate ori
durerea mi-a sfasiat sufletul...de cate ori am fost trantita la pamant
din prea multa bunatate...de cate ori am reusit sa ma ridic din nou...de
cate ori m-am adunat in singuratatea mea,mi-am sters lacrimile si am
hotarat sa merg mai departe si sa-mi continui lupta cu viata. Am ajuns
sa port cu mine un ocean de lacrimi si o mare de tristeti ...stiu ca
trebuie sa fiu constienta ca nimeni nu ma va intelege mai bine ca
mine,chiar daca imi este mai bine sau nu. Ma intreb oare de ce numai eu?
Acum am mai invatat o lectie ca unele dureri sufletesti nu le poate
alina nimeni decat tu si ...timpul...asa ca imi etalez acelasi zambet cu
care chiar si eu ma pacalesc uneori.
Lupta presupune o contradicție, iar aceasta nu poate sta la baza nici unui lucru solid. Adaptare, mai bine: continuarea încercărilor de a fi în lume cu ceea ce ne bucură în mod natural. De acest lucru trebuie să avem grijă pentru că este extrem de greu de înlocuit. Bunătatea este un dar de Sus, adesea ținut în umbra altor tendințe în interacțiunea oamenilor, cumva prea mult pentru puterea lor. Dacă simțim că trebuie exprimată atunci depinde de noi să găsim căi optime pentru aceasta. Realitatea în care ne-am născut nu ne permite libertatea de socializare din copilărie prea mult. Trebuie să ne schimbăm pe noi astfel încât să putem fi fericiți cu darul sufletului și, poate, să îi influențăm pozitiv pe cei din jur uneori. Soluțiile, cred, sunt diferite pentru fiecare dintre noi în parte. Începutul găsirii lor e să le căutăm, continuarea este să ne verificăm des evoluția, iar finalizarea depinde de ajutorul Cerului. Zâmbetul se potrivește acestei abordări. Ne situează într-un plan aflat deasupra încercărilor și rezultatelor de moment.
Nu esti singura care trece prin ast fel de suferinte din prea multa bunatate! Dar timpul le rezolvat pe toate. E usor sa spui ca inveti din greseli dar ca om fi fel de a fi nu te vei putea schimba niciodata! Sufletul omului nu se schimba! Suferintele repetate te pot face sa te retragi in bratele a cat mai putini oameni si pana la urma sa alegi singuratatea in locul suferintei si a bunatatii ...Eu lupt sa dau ce primesc chiar daca uneori ma mai impiedic. ..de la o varsta, te maturizezi si chiar poti intr-o masura mica ce e drept!
Lupta presupune o contradicție, iar aceasta nu poate sta la baza nici unui lucru solid. Adaptare, mai bine: continuarea încercărilor de a fi în lume cu ceea ce ne bucură în mod natural. De acest lucru trebuie să avem grijă pentru că este extrem de greu de înlocuit. Bunătatea este un dar de Sus, adesea ținut în umbra altor tendințe în interacțiunea oamenilor, cumva prea mult pentru puterea lor. Dacă simțim că trebuie exprimată atunci depinde de noi să găsim căi optime pentru aceasta. Realitatea în care ne-am născut nu ne permite libertatea de socializare din copilărie prea mult. Trebuie să ne schimbăm pe noi astfel încât să putem fi fericiți cu darul sufletului și, poate, să îi influențăm pozitiv pe cei din jur uneori. Soluțiile, cred, sunt diferite pentru fiecare dintre noi în parte. Începutul găsirii lor e să le căutăm, continuarea este să ne verificăm des evoluția, iar finalizarea depinde de ajutorul Cerului. Zâmbetul se potrivește acestei abordări. Ne situează într-un plan aflat deasupra încercărilor și rezultatelor de moment.
RăspundețiȘtergereNu esti singura care trece prin ast fel de suferinte din prea multa bunatate! Dar timpul le rezolvat pe toate. E usor sa spui ca inveti din greseli dar ca om fi fel de a fi nu te vei putea schimba niciodata! Sufletul omului nu se schimba! Suferintele repetate te pot face sa te retragi in bratele a cat mai putini oameni si pana la urma sa alegi singuratatea in locul suferintei si a bunatatii ...Eu lupt sa dau ce primesc chiar daca uneori ma mai impiedic. ..de la o varsta, te maturizezi si chiar poti intr-o masura mica ce e drept!
RăspundețiȘtergere