Sunt momente in care inchizi ochii respiri adânc și îți impui să nu plângi. Din dragoste, din mandrie,
pentru că te simți folosită sau pur și simplu dată la o parte, și tu ai
avut un moment în care n-ai vrut să plângi, să dai cuiva satisfacția de
a-ți fura zâmbetul. Lacrimi înghițite în sec, ochi sclipitori, obraji
roșii, suflete rănite și zâmbet puternic. Femeia poate, indiferent de
toate rezistă și nu plânge; probabil la sfârșitul zilei, după ce s-a
războit, castelul ei devine o casă construită cu fân, ușor de dărâmat;
probabil când ușa de la intrare se închide, ea se prăbușește în genunchi
și își petrece noaptea plângând dar a doua zi, când iese pe ușă, vei
rămâne uimit de frumusețea ei, de puterea pe care o citești în privire,
de parfumul cu care își îmbracă pielea, de mersul ei ca și cum nimic nu
i-ar putea face rău. O adevărată doamnă se va respecta întotdeauna, nu
va accepta milă, își va ascunde suferința cu o mască prețioasă. Ea a
învățat că există o regulă: când ieși pe ușă, nimeni nu trebuie să-ți
cunoască durerea, doar cei apropriați.
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu