“Viaţa însăşi e o stare de tranzit între
naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren…
eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e
necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc
să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren…
Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc
nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal
cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu
următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un
deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip… în loc să se uite în
jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi…”-Octavian Paler-
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu