Imi imaginez viata...

Imi imaginez viata sub diverse ipostaze...astazi sunt mai realista si spun ca viata este un manunchi de zile prinse pe chipul nostru,lasand in urma doar amintirea. Nu avem alta cale pentru ca timpul intotdeauna va trece...iar in urma lui vor ramane amintiri placute sau mai putin placute.Uneori mi-as dori sa fiu din nou copil incat sa ma bucur de sinceritatea si bunatatea specifice varstei...de jocuri si inocenta, de puritate si zambete,de povesti si magie...de toate starile pe care le are un copil cand este fericit.Chiar imi este dor de acea lume  vazuta prin ochii unui copil... o lume perfecta, fara rautati, o lume pura, inocenta, lipsita de griji, o lume in care este loc pentru fiecare. Din pacate Legea Firii este alta...dar tot ce trebuie sa facem este sa nu incetam sa avem suflet de copil si sa ne bucuram de fiecare zi...pentru ca sigur nu mai putem intoarce timpul inapoi. Tot ce imi doresc acum ...este sa stiu sa ma joc cu timpul, incat sa stiu sa imbatranesc frumos!.
 
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.